Stasera,
dint’ ‘argiento d’ ‘a sera
passa nu respiro ‘e mare.
Nu ricordo ‘e mare.
‘O lietto è na scugliera ‘e prete verde
pe n’ammore arraggiato, ‘nfuso ‘e luna,
n’ammore ‘e carne annura e nera ‘e sole,
c’ ‘a freve ‘int’ ‘e pparole
ca nun diceva ‘o core.
‘A notte, sulo ‘a notte,
e tutt’ ‘e dduie, io e te.
‘O munno, tutt’ ‘o munno, dint’ ‘a nu cuscino.
E nisciuno, sulo nuie, io e te,
ddoie vocche pe nu muorzo ca nun me scordo.
Giuseppe Carullo, Nustalgia