Só passate nove anne,
ma a me me pare ajere
quanno comme a tutte ‘e dummeneche bussaste ‘a porta d”a casa ‘e mammà.
Só passate nove anne,
ma a me me pare ajere
quanno sott’all’arco d”a porta mammà te salutaie e danneto nu bacio te dicette
(comme sempe te diceva):
“Statte accort. Arracumannate a Maronna. “
Só passate nove anne,
ma a me me pare ajere
quanno tu lle rispunniste e comme sempe lle prumettive: “nun te preoccupà mammà. Ce sentimme dimane.”
… Maledetto dimane ca nun te facette mantené ‘a prumessa…
Só passate nove anne, ma a me me pare ajere.